„Planul bisericii în general, este cel treflat, în ce privește interiorul cât și exteriorul, cu încăperile specifice locașurilor dumnezeiești de cult ortodox, altar, naos, pronaos și cu pridvor la miazăzi. Întreaga cambanare este construită din bârne stivuite, pe temelie și soclu de piatră.
Pereții , sunt câptușiți cu scânduri de brad, atât la interior cât și la exterior. Acoperișul în sarpantă, cu învelitoare de tablă, are pantă dulce de scurgere, din care se ridică și anume deasupra pronaosului, o turlă octogonală de cca 5 metri înaltă, care servește de clopotniță. Intrarea se face prin ușa de lemn în două canate, așezată în conturul peretelui estic a pridvorului, deservit cu patru trepte de piatră. Din pridvor, se trece în pronaos, printr-o ușă cu două canate, cu sticlă de 1,40/1,90 m care face parte, din prima încăpere a acestui locaș de cult. Dimensiunile pronaosului sunt obișnuite ca să deservească norodul de 5.50 m pe 6,95 m deservit pentru lumină de zi, cu două ferestre , cu una la Vestul bisericii și una la miazănoapte. Din pronaos, este și urcarea în clopotniță , unde se află două clopote: unul de 400 de kg cu inscripție și altul mai mic de 35 de kg fără inscripție. Naosul se desparte de pronaos cu un perete de lemn și are lungimea de 10,80 m/6,95 m, între strane 12 m. Luminat de două ferestre situate în absidele cantorilor. Altarul, în transept, față de naos are formă decagonală și anume spre est, la exterior trikonk, jumatate decagon, cu raza de 4,10 m, luminat de o singură fereastră, prevăzut cu o ușă mică, construită din spirit de precauție, pentru descongestionare, în cazuri grave, de 1,70/0,60 m. Acoperișul interior enberceux, este căptușit cu scânduri, vopsite gri”.
Cu privire la decorul pictural şi sculptural al bisericii „vechi” din Slobozia, dar şi despre odoarele ei, acelaşi autor scrie:
„Biserica este lipsită de ornamente decorative, întrucât este specific la bisericile de lemn, ca pictura, să lipsească. Catapeteasma este adecvată iconografiei bisericilor ortodoxe, cu cele 3 zone obișnuite, cu o sculptură caracteristică în rugi, coloane și capiteluri. Pictura este veche și nu reprezintă un mare interes din punct de vedere artistic. Doar ușile împărătești sunt ornamentate deosebit cu sculptură și medalioane cu sfinți pictați artistic în stilul bizantin. Icoanele au fost pictate în anul 1913 de pictorii Ion Ionescu și Costin Petrescu. Enumerându-le, aceste icoane sunt: Constantin și Elena, Sf. Nicolae, Ic. Domnului Hristos, Sf. Gheorghe și Dimitrie și Sfinții Trei Ierarhi, (făcute) cu cheltuiala enoriașilor. Pereții naosului sunt împodobiți cu câte 4 icoane, de-o parte și alta. În biserică se păstrează unele obiecte sfinte de o deosebită valoare artistică, cum este de exemplu chivotul din argint aurit, cu 5 turle și stâlpi de argint aurit, ce provine de la Gheorghe Russet Roznoveanu ca donație din anul 1863.
De asemenea se mai află o cruce de argint aurit
cu picior, cu inscripția aceluiași donator. Sfinte Vase de argint, cizelate și ornamentate artistic, sunt perfect întreținute și păstrate, servind la efectuarea Sf. Liturghii. Dar o podoabă și o mândrie a acestei Biserici din Slobozia o constituie Epitaful lucrat în relief din firide argint aurit, cu pietre scumpe și prețioase, după modelul din răsărit de la Kiev și este donat acestui locaș de cult de către Domnița Elena Cuza, la anul 1899. Este păstrat cu grijă, într-o vitrină de nuc cu sticlă și așezat în naos, pentru ilustrarea lui. Domnița Elena Cuza a locuit în orașul Piatra Neamț, în casele ce se văd și astăzi pe strada Ștefan cel Mare. Între obiectele ce se mai află în acest Sfânt locaș, putem să arătăm și policandrul de bronz de cca. 60 kg., ce împodobește sânul bisericii și altul de lemn, spre fundul naosului. Un iconostas foarte vechi, așezat la locul obișnuit, constituie o podoabă pentru această biserică”.
Acelaşi autor înregistrează, sub denumirea de „fapte de cultură legate de această biserică”, puţin din istoricul cunoscut al bisericii care se confundă cu realitatea culturală a satului Slobozia:
„Desigur că începutul activității culturale a unei biserici se desprinde odată cu luarea ființei și existenței ei. La această parohie, în scurgerea timpului, au trecut multe figuri de preoți proeminenți, care au lăsat urme adânci în sufletele enoriașilor pe care i-au păstorit. Anii în care și-au petrecut învățând și liturghisind nu sunt cunoscuți, din lipsă de o cronică a trecutului acestei biserici. Doar prin tradiție, oamenii enumeră pe slujitorii: Ioan Duhovnicul, Preot Stefan Serban, Preotul Sandu, Preotul Iftimie, Preotul Gheorghe Corneanu, Pr. Gheorghe Savin-Blaga, Preotul Vasile, Preotul Iancu Nicolau și Preotul Alexandru Gervescu. Actualmente Paroh Preot Vasile Doloiu și Preot Vasile Cosma. Se mai poate arăta, rolul acestei parohii și biserici, în timpul Primul Război Mondial, când norodul din acest sat, a ajutat pe răniți din spitalele din Piatra Neamț și Roznov, au mângâiat refugiații din ținuturile ocupate, au ieșit la munci de interes obștesc, lucru știut și cunoscut de bătrâni. Sprijină și azi, inițiativele luate de către Sfatul Popular, pentru construirea unei școli noi, țin și păstrează curățenie exemplară, în locuinți și pe uliți, și tot satul a îmbrăcat haina nouă a vremii”.
Despre starea bisericii la împlinirea unui veac şi jumătate de la ridicare Părintele Doloiu se limitează la a spune că:
„Biserica aceasta n-a avut nevoie de restaurări masive, ci doar de lucrări de întreținere. Astfel, s-a construit un gard nou, în jurul bisericii de 150 metri liniari. S-a săpat un șanț pentru ameliorarea infiltrațiilor. S-a vopsit în interior amplasamentele de scândură, s-a pus tablă pe acoperiș, s-a făcut ușa la altar pentru descongestionare, în cazuri de pericol”.
